Totusi, n-am mers chiar degeaba, m-am ales cu o viroza zdravana ce ma cam tine in casa cu ceaiuri si medicamente. Mai rau a fost ca mi-a revenit acelasi sentiment de dezgust pe care il am in apropierea marilor sarbatori, in special a Craciunului. Par a fi ocaziile perfecte pentru toti comerciantii care se bucura din plin de castiguri. Pentru mine e un stres toata treaba cu cadourile, mosii si oamenii de zapada de pe toate tarabele, coronitele, lumanarile… magazinele pline de oameni ahtiati dupa cumparaturi, aglomeratie, oferte… In perioada asta nici nu vreau sa aud de sarmale, carnati, prajituri, fripturi si alte porcarii, asa ca profit si fac o cura de fulgi cu lapte. Foarte sanatos, o recomand! Oricum, am venit acasa si m-am consolat ascultand colinde pe youtube. Canonul de mai sus e o dedicatie pentru voi, in special pentru cei care ati muncit din greu la cor. Take a break!

Ok, sa revin la problema de luni. Nu ne vom intalni la Rei cum ziceam, ci chiar la Iulius Mall. Vrem sa facem cinste cu ceva fast food si sa mai discutam impresii, planuri de viitor, colindat, revelion, si sa ne rasfatam si noi un pic ca meritam din plin. Tot de la 6 ca asa ne-am obisnuit. Inca ceva, unii nu vor intra pe blog, asa ca daca puteti sa-i anuntati in particular ar fi ideal. De data asta ii iertam si nu-i lasam pe dinafara. Asta e un motiv bun sa mai intram pe blog macar din cand in cand. E oferta!

Se pare ca in luna Decembrie vor fi peste 20 de servicii publice a bisericii asa ca ar fi mai nimerit sa luam o pauza pentru lunea viitoare (8 decembrie). Cei cu corurile vor fi super obositi si nici nu vor reusi sa scrie ceva pe blog. Restul aveti teze. Asa ca ne vom vedea abia in 15 pentru o ultima intalnire pe porunca 5, adica fix la jumatate. Restul, dupa vacanta cand reincepe si Prison Break. 

Intre timp, hai sa ne amintim in rugaciuni de concerte, serviciile bisericii, teze, si neaparat de operatia Idinei. Daca aveti noutati sa ne ziceti si noua. Peace!

Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a  binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Desi pare o porunca “marunta” este de o complexitate pe care nu pretindem sa o abordam in intregime. La fel ca si in cazul celorlalte porunci, vom incerca sa aruncam o privire in spatele cuvintelor si sa intelegem principiul care le guverneaza. Cred ca Dumnezeu a intentionat acest lucru pentru ca in spatele poruncilor, a principiilor sa il descoperim pe El si nu doar un set de reguli pe care sa le urmam “orbeste”.

Aceasta zi este destinata de Dumnezeu pentru odihna si sfintire. Pentru noi, la modul practic, in ce fel imbinam odihna cu sfintirea, in ce zi o facem si de ce este importanta? Exemplul lui Mr. Bean este unul haios, dar, din pacate, valabil pentru foarte multi dintre oameni si despre felul lor de a le imbina pe cele doua.

Scurt istoric

Ca sa intelegem contextul acestei porunci trebuie sa ne uitam foarte pe scurt in urma sa vedem cine a originat-o, de ce a fost data si cine trebuia sa o respecte. In Geneza 2:2, 3 vedem ca Dumnezeu insusi, din proprie initiativa “isi ia o zi libera”. Mai tarziu, este pomenit acelasi lucru in Exod 20:11, ca si completare a poruncii. Pentru evrei, aceasta zi de Sabat avea trei intelesuri: Il celebrau in acea zi pe Creatorul lor (Geneza 2:2, 3), pe Salvatorul (Deuteronom 5:15), cel care i-a scos din robia egipteana si Legamantul (Exod 31:16) pe care Dumnezeu l-a incheiat cu ei. Porunca era valabila pentru toti si era parte a Legii. Cine nu se supunea platea. Ulterior, evreii “dezvolta” conceptul, ajungand sa cada in extrema de a avea sute de porunci aditionale, ca si cum cea data de Dumnezeu n-ar fi fost suficient de clara.

Noul Testament si Isus Cristos aduc o noua dimensiune Legii si implicit poruncilor. Litera Legii este inlocuita de Spiritul ei, de Har. De aici, multitudinea de exemple din Evanghelii in care Domnul Isus si ucenicii “incalcau” Sabatul iscand reactii vehemente in comunitatea iudeilor care “cautau au inceput sa-L urmareasca pe Isus si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri in ziua Sabatului”. (Marcu 1:21-23; Ioan 5:9,18)

Hai sa luam doar un singur exemplu din viata lui Isus sa vedem daca a respectat sau nu Sabatul si in ce fel.In Ioan 5 apare intamplarea cu omul paralizat, caruia Isus, dupa ce il vindeca, ii porunceste sa-si ia patul si sa umble. Toate acestea se intamplau intr-o zi de Sabat. Mai mult, Domnul Isus, in mod deliberat, alege sa face diverse “munci” in zile de Sabat. Observati ce raspuns le da fariseilor: “Tatal meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea, lucrez.” “Tocmai de aceea – cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, printre altele pentru ca dezlega ziua Sabatului.”

In Predica de pe Munte, Isus ne da si clarificarea. El muta accentul de pe litera legii, de pe porunci, pe spiritul legii, pe principiile care stau in spatele poruncilor. “Sa nu-ti faci chip cioplit” nu se mai aplica ad literam in ziua de azi, dar principiul este la fel de valabil. In acelasi fel, nu regulile Sabatului sunt importante, ci principiul din spatele poruncii, excluderea preocuparilor cotidiene cu scopul de a te odihni si de a medita la lucrarea Celui Prea Inalt.

Asemeni unui automobil, fiecare crestin este chemat ca o data pe saptamana sa-si opreasca motoarele, si sa isi controleze nivelul de spiritualitate: Cum sunt eu in relatia mea cu Dumnezeu?

Doi taietori de lemne au facut un concurs: care dintre ei va taia mai multe lemne intr-o zi. Amandoi au inceput la o ora fixa si au terminat tot la o ora fixa. Primul dintre ei ai in ceput in forta: taia si iar taia, fara intrerupere. Cel de-al doilea, la fiecare cateva minute se oprea, se aseza pe un butuc si tinea securea in mana. Dupa cateva minute se intorcea si isi continua lucrul. La apusul soarelui, comisia s-a intrunit, si evaluand munca celor doi, a dat castig de cauza celui de-al doilea taietor. Vazand una ca asta primul a sarit nemultumit: N-am inteles, cum se poate ca tu sa fi taiat mai multe lemne decat mine? De fiecare data cand ma uitam la tine tu stateai pe butuc, tineai securea in mana si te odihneai! Cel de-al doilea taietor i-a raspuns: Ai dreptate, imi refaceam atat fortele cat si securea. Cat timp eu stateam pe butuc, ma si relaxam, dar in acelasi timp imi si ascuteam securea!

Cand noi respectam principiu sabatic, nu numai ca ne relaxam, dar ne si refacem in acelasi timp. Combinand odihna cu inchinarea, nu numai ca implinim porunca lui Dumnezeu, dar implinim mai ales acea lege data de Creatorul vietii in manualul de intrebuintare, lege prin care vom trai bine, atat fizic cat si spiritual.

Intrebari de discutie:

1. Care zi este cea potrivita pentru tinerea Sabatului si de ce? Cititi Romani 14:5-6.
2. Poate Sabatul sa fie o povara? Cand si de ce?
3. Ce se intampla atunci cand unul din cele doua elemente ale principiului Sabatic – odihna si sfintirea – sunt “respectate excesiv”, unul in detrimentul celuilalt? Cum putem mentine in echilibru intre cele doua?

Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. Exodul 20:7

Dupa cum stim, munca scribilor care copiau textele sfinte era una extrem de grea si plina de responsabilitate. Pe langa precizia matematica cu care fiecare litera era copiata, exista un alt ritual plin de semnificatie. Momentul critic in munca lui era atunci cand trebuia sa transcrie Numele lui Dumnezeu. Scribul se oprea, se ridica de la masa, mergea in camera alaturata si se imbaia. Dupa aceasta curatire ceremoniala, isi schimba hainele, se intorcea la masa de lucru, lua stiloul pe care l-a folosit pana atunci si-l arunca. Apoi lua un stilou nefolosit si asa scria Numele lui Dumnezeu, fara a avea insa dreptul sa-l rosteasca. Asa trebuia sa faca de fiecare data cand Numele lui Dumnezeu era scris in manuscrisele Scripturii. Inmultim acest procedeu de 2570 de ori, de cate ori apare Numele lui Dumnezeu, si vom vedea ca acest scrib se imbaia si isi schimba hainele de cel putin 20-30 ori pe zi. Daca cumva se intampla sa scrie din greseala si o singura litera fara sa faca acest ritual, manuscrisul era ars si scribul pedepsit. Cu siguranta nu mi-as dori aceasta meserie, si cred ca evreii au dus lucrurile intr-o extrema, dar asta imi spune ceva despre responsabilitatea cu care Numele lui Dumnezeu era folosit.

Mai mult, chiar in istoria Romaniei a fost data o lege in 1665, in Dieta de la Iernut care spunea ca cei ce-L injura pe Dumnezeu, daca sunt trecuti de 24 de ani sa fie omorati cu pietre, iar cei mai tineri sa fie pedepsiti cu bataie. Mai tarziu, legi similare au aparut si in alte parti ale lumii. Pe timpul lui Ludovic al XI-lea, nu numai cel ce injura era pedepsit, ci si cel ce era martor, cel ce auzea dar nu facea nimic, ramanea pasiv. Adevarul este ca cei mai multi ripostam atunci cand suntem injurati de mama sau de familie, dar cand e Dumnezeu cel injurat, nu luam aceeasi atitudine.

Noi, cei bisericosi, nu injuram pe fata dar, la nervi avem un alt vocabular, care de multe ori il implica pe Dumnezeu intr-un mod nejustificat. Cati nu ati auzit sau folosit expresii ca: “Doamne fereste!” “Doamne Isuse!” “Oh, my God!” “Of Doamne!” sau alte expresii de genul “Doamne’ncolo, Doamne’ncoace”.

Un alt mod in care Numele lui Dumnezeu este luat in desert este juramantul facut in prezenta lui Dumnezeu, sau pe Dumnezeu. Sa ne gandim doar la juramintele “oficiale” pe care le facem la botez, sau la casatorie… Domul Isus are o porunca clara in Matei 5:33-37 sau Iacov 5:12

Un al treilea mod este folsirea Numelui lui Dumnezeu ca pretext pentru implinirea dorintelor. Sa ne gandim cati profita astazi de Numele lui Dumnezeu ca sa faca bani sau un renume. Programe de televiziune, site-uri de Internet, unele chiar crestine, pline de “facatori de minuni” predicatori infocati si prooroci care, daca trebuie, te si hipnotizeaza, te “vindeca”, iti ghicesc, iti dau solutii, te leaga si dezleaga, etc. Hai sa aruncam o privire in Scriptura sa vedem radacinile acestor activitati. Faptele Apostolilor 19:13 sau 8:18 sunt doar doua exemple de oameni care au incercat sa-si faca un rost sau un nume pe seama lui Dumnezeu. Am putea de asemenea mentiona Cruciadele, Inchizitia, contrareforma, sclavia, victimele nevinovate, catedralele distruse… si toate astea cu semnul crucii in fata si in numele credintei si al lui Dumnezeu.

Ce au toate astea de a face cu noi azi? Ei bine, suntem plini de slogane derivate din jargonul crestin pe care il folosim si care iau Numele lui Dumnezeu in desert. Avem pesti lipiti pe portbagajul masinii, bratari, tricouri sepci sau alte promotionale… Dar avem si o mare responsabilitate in a le purta pentru ca ele spun ceva depre trairea noastra si, cel mai rau, il baga pe Dumnezeu si reputatia Lui la mijloc.

Intocmai ca acela care aruncand pietre spre cer nu poate lovi cerul, dar se poate lovi pe sine insusi, intocmai asa si cel ce-L injura pe Dumnezeu nu poate atinge lucrurile sfinte pe care le injura, dar, in schimb injuratura lui cade inapoi pe sufletul lui si-l raneste de moarte. In chipul acesta hulitorul isi ascute sageti pentru a-si ucide sufletul. – Ioan Gura de Aur

Intrebari pentru discutii:

• Cum afecteaza folosirea Numelui lui Dumnezeu, reputatia Sa?
• Care este responsabilitatea crediciosilor cu privire la actele de profanare a Numelui lui Dumnezeu?
• Identificati cateva expresii utilizate de crestini (care contin referiri la Numele lui Dumnezeu), expresii care au fost preluate din mediul profan si “increstinate”.
• Cum poti scapa de limbajul licentios la adresa lui Dumnezeu?

Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos de cat pamantul. Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

Asa cum putem observa, porunca aceasta e strans legata de prima. In ambele cazuri este pomenita idolatria. Pana acum am incercat sa definim idolii si idolatria, spunand ca orice concept, fiinta sau lucru care devine un “dumnezeu” in viata cuiva, astfel incat prioritatile in viata acelui om se subordoneaa inchinarii sau dedicarii totale asupra acelei fiinte, concept sau lucru, este idolatrie.

Aceasta a doua porunca aduce lucrurile intr-un plan mai concret si anume reprezentarea vizuala, fizica (chip cioplit) a lui Dumnezeu. Stim cu totii ca dorinta dintotdeauna a omului a fost de a avea un dumnezeu pe care sa poata sa puna mana. (vezi exemplul lui Aron) Vedem in jurul nostru o multitudine de “obiecte de cult”: amulete, cruciulite, bratari magice, cuvinte si imagini prezentate fie sub o forma mistica, religioasa sau chiar “crestina”. Toate acestea sunt menite sa ne aduca bafta, noroc, sanatate, protectie… 

Daca ar fi sa ne referim doar la sfera crestina, exemplele ar fi multe, mai ales in Apus. Bisericile sunt impodobite cu tot felul de reprezentari. La Vatican, spre exemplu, exista o statuie a apostolului Petru care este renovata anual, pentru ca degetele de la picioarele apostolului sunt degradate. Stiti de la ce? De la sarutarile, lacrimile si atingerile miilor de crediciosi care zilnic vin si se inchina acestei statui. Sa nu mai pomenim de super pupatele icoane din bisericile noastre ortodoxe, de crucile de tot felul si exemplele ar putea continua… 

Ce are Dumnezeu de spus? Putem citi tot in Exod 32 una din reactiile Lui la un astfel de caz. 

Intrebari pentru discutie: 

• De ce unii oameni prefera sa se inchine unui “chip cioplit”? Care sunt “avantajele” si pericolele unei astfel de inchinari? 
• In ce conditii este acceptata arta religioasa de inspiratie biblica? Care este limita dintre simbol sau idol? 
• Care considerati a fi mijloacele biblice de apropiere, cunoastere si inchinare inaintea lui Dumnezeu? 

Data de 1 noiembrie, cunoscuta ca “Ziua Mortilor” sau “Luminatia” are o semnificatie aparte pentru noi ardelenii. Desi obiceiul a fost imprumutat de la catolici, pe tot cuprinsul Transilvaniei si in Banat, intreaga populatie, indiferent de etnie sau religie, isi comemoreaza mortii dupa obiceiuri impamantenite de sute de ani in fiecare zona. Un element comun intregii Transilvanii ramane aprinderea lumanarilor pe mormintele celor dragi trecuti in cele vesnice. Cimitirele se transforma in adevarate ruguri, iar “Ziua Mortilor”pune in miscare oameni care se intorc de multe ori de la sute de kilometri la mormintele stramosilor in semn de pioasa aducere aminte.

Desi nu are nimic de-a face cu Scriptura, multi crestini aleg sa sarbatorasca aceasta zi. Vecinii nostri mai vestici au si ei echivalentul lor la “ziua tuturor sfintilor”, Halloween, sau “cioc cioc, ne dati ori bau!!?

Am ales sa discutam subiectul asta pentru ca se leaga foarte tare de tema noastra, iar cea de-a doua porunca din cele zece ne spune “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti.” Pentru foarte multi, mortii au devenit obiect de inchinare si intermediari cu lumea de dincolo. Respectul pentru cei trecuti dincolo e una, dar comemorarea lor ritualica e total altceva. Am trecut mai jos cateva exemple romanesti, iar pe voi va rog sa “sapati” dupa alte informatii legate de aceasta sarbatoare. Astept cu interes sa vad ce mai gasiti ca sa putem comenta pe larg, iar saptamana viitoare o sa revenim la porunca a doua.

• Din cele mai vechi timpuri, in Maramures in aceasta zi se da pomana tuturor celor aflati in cimitir. In Salistea de Sus oamenii fac placinta cu branza iute, pe vatra, pe care o dau apoi ca pomana tuturor celor cu care se intalnesc in cimitir cand isi comemoreaza mortii. In alte zone copiii isi fac torte din lumanari si tulpini de porumb cu care alearga printre morminte sa nu fie prinsi de sufletele mortilor.
• In Tara Lapusului placinta este inlocuita cu sarmale facute din varza acra cu afumatura date de “sufletul mortilor”. Mancarea se serveste direct cu mana din oala de lut dupa care pentru linistea raposatului se bea un pahar de horinca. In zona urbana a Maramuresului obiceiurile nu se mai pastreaza in totalitate. Oamenii duc la cimitir “fancuri” (gogosi), prajituri si cozonaci.
• In judetul Hunedoara se impresureaza mormintele cu lumanari aprinse. Credinciosii, indiferent de religie, din judetul Hunedoara au convingerea ca lumina lumanarilor aprinse la mormintele celor dragi este menita sa calauzeasca sufletul in drumul spre vesnicie.
• Pater Apolinar, calugar franciscan, explica semnificatia “iluminatiei” pentru Biserica Catolica si crestini, in general, ca fiind “o zi a aducerii aminte, a reculegerii si rugaciunii pentru sufletele celor dragi, care nu mai sunt printre noi. Lumanarile aprinse in aceasta zi pe morminte vor lumina tot anul calea sufletelor, lumina dumnezeiasca se pogoara asupra sufletelor mortilor, aducandu-le pacea si odihna vesnica”.
• Intreaga comunitate se pune in miscare in aceasta zi. Spre seara, strazile se umplu de oameni, imbracati frumos, cu flori si lumanari in mana, mergand spre cimitire. Mormintele, aranjate cu o zi inainte, sunt impresurate cu lumanari aprinse. In fata cimitirelor, zeci de masini cu numere din alte judete stau marturie exodului care se produce in aceasta zi. Oameni din toate partile Ardealului se intorc spre locurile unde se afla mormintele parintilor, bunicilor sau ale altor fiinte dragi.
• Obiceiul a fost preluat si de crestinii ortodocsi “ca fiind o sarbatoare de suflet, un moment in care fiecare om, indiferent de credinta, se gandeste o clipa la mortii sai si prin ei la sine ca la un suflet aflat temporar in lumea reala”, dupa cum spune calugarul ortodox Teofil. Dupa lasarea intunericului, cimitirele aflate pe dealuri arata ca niste imense ruguri, aprinse spre linistea si odihna vesnica a celor plecati dintre noi.
• In Salaj impodobitul mormintelor a devenit o competitie. Cu cateva exceptii romanii din satele salajene au imprumutat “Ziua Mortilor” de la etnicii maghiari. In aceasta regiune, insa, iluminatia are loc in cea mai apropiata duminica de ziua de 1 noiembrie si nu la data fixa. La morminte oamenii duc vin, palinca, prescura si colaci. Ridica parastase si se roaga langa mormintele aranjate cu o zi inainte. Aranjatul mormintelor a devenit o adevarata competitie, fiecare dintre familiile care merg in cimitir “falindu-se” cu locurile unde sunt inmormantati cei dragi.
• In Valea Jiului se sarbatoreste Ziua tuturor Sfintilor. Locuitorii din Valea Jiului sarbatoresc la data de 1 noiembrie, un obicei consemnat in calendarul catolic inca din secolul al IV-lea si cunoscut drept “Ziua tuturor Sfintilor”. In aceste locuri “Ziua Mortilor” se sarbatoreste in 2 noiembrie. Celebrarea celor plecati in cele vesnice este pregatita cu mult timp inainte. Oamenii curata mormintele si intreaga zona a cimitirului.
• Momarlanii care stau in catune izolate si au mortii ingropati in curtea casei impodobesc crucile si pregatesc acasa pomeni pentru vecinii cu care se aduna in curte si inchina un pahar de tuica din care toarna putin si deasupra mormantului.

“Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.” (Exod 20:3) Dumnezei si idoli in secolul XXI? Asta e ceva de domeniul trecutului, acum traim intr-o civilizatie post moderna. Iata ce scriu unii din cei mai renumiti atei ai lumii: 

“Am simtit nevoia de Dumnezeu. Am cautat religia, am ravnit dupa ea si mai ales dupa remediul ei. Daca n-as fi gasit-o as fi inventat-o eu insumi.” (Sartre) 

“Nimic nu poate diminua apetitul pentru divinitate al fiintei umane.” (Camus, existentialist francez) 

“Religia isi are radacina in aspiratia omului de a transcende dincolo de el insusi. Fie ca se inchina la idoli, fie ca se inchina lui insusi, omul este o maimuta intoxicata cu cautarea si inchinarea in fata unui Dumnezeu.” (Walter Kaufmann) 

Ce vor sa spuna toate aceste citate? In esenta, omul a fost creat sa existe simultan in doua dimensiuni: cea materiala si cea spirituala. Aceasta afirmatie este valabila pentru orice om, fie ca recunoaste sau nu. Cu totii avem in noi simtul existentei lui Dumnezeu (Romani 1:19) si simtul eternitatii (Ecl.3:11)

Astfel, in lipsa descoperirii adevaratului Dumnezeu, oamenii si-au fabricat proprii zei in care cred. Pe vremea lui Moise, in Canaan, oamenii se inchinau lui Baal, Astarteei, lui Ashera sau Mot, in Egipt lui Ra, Osiris sau Isis. Mai tarziu, Grecii i-au preluat pe Baal si Astarteea (zeii placerilor de orice fel, alcool, sex) si le-au dat alte nume, Dionisos si Afrodita. Romanii i-au botezat si ei, Bachus si Venus, si lista poate continua. In zilele noastre, nimeni nu se mai inchina acestor zei, dar avem alti termeni, alcool, vicii, sau chiar muzica, TV, seriale… (asta nu inseamna nicidecum sa nu ne mai uitam la Harry Potter, dar daca ajungi sa te imbraci ca el, sa faci vraji acasa prin bucatarie si sa calaresti o matura, atunci ai probleme) 

Idolatrie inseamna sa depinzi de ceva sau cineva, mai mult decat de Dumnezeu. Inseamna sa acorzi mai multa atentie si sa dai prioritate unui lucru, unui sentiment, unei persoane decat lui Dumnezeu. Deci lista poate fi una mult mai larga decat ne imaginam. 

Noi am fost creati sa il iubim pe Dumnezeu si sa folosim lucrurile. Din pacate, am ajuns sa iubim lucrurile si ele au luat locul lui Dumnezeu. Drept dovada societatea noastra materialista. Banul a devenit dumnezeul multora si scopul lor in viata, chiar intre multi crestini. Dumnezeul lor sta frumos intr-o cutie si e deschis duminica. 

Intrebari pentru discutie: 

• Cum recunosti un idol “contemporan” in viata unui om?
• Ce concureaza cu Dumnezeu in viata ta si sub ce forma? 
• Ce solutii ai avea pentru o persoana care se complace in idolatrie? Ce ar trebui sa faca pentru a iesi din situatie? 

Salutare, am cateva poze faine de la Fiiacolo. Daca aveti chef sa va uitati… Mihai Brie este fotograful. Daca-l vedeti sa-i cereti un autograf ca e meserias.

De asemenea, astept comentarii legate de conferinta de sambata. Ce v-a placut, ce nu v-a placut, ce ati schimba si bineinteles, daca aveti alte idei pentru intlanirile viitoare. Parerile voastre chiar conteaza!