Porunca 4

Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a  binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Desi pare o porunca “marunta” este de o complexitate pe care nu pretindem sa o abordam in intregime. La fel ca si in cazul celorlalte porunci, vom incerca sa aruncam o privire in spatele cuvintelor si sa intelegem principiul care le guverneaza. Cred ca Dumnezeu a intentionat acest lucru pentru ca in spatele poruncilor, a principiilor sa il descoperim pe El si nu doar un set de reguli pe care sa le urmam “orbeste”.

Aceasta zi este destinata de Dumnezeu pentru odihna si sfintire. Pentru noi, la modul practic, in ce fel imbinam odihna cu sfintirea, in ce zi o facem si de ce este importanta? Exemplul lui Mr. Bean este unul haios, dar, din pacate, valabil pentru foarte multi dintre oameni si despre felul lor de a le imbina pe cele doua.

Scurt istoric

Ca sa intelegem contextul acestei porunci trebuie sa ne uitam foarte pe scurt in urma sa vedem cine a originat-o, de ce a fost data si cine trebuia sa o respecte. In Geneza 2:2, 3 vedem ca Dumnezeu insusi, din proprie initiativa “isi ia o zi libera”. Mai tarziu, este pomenit acelasi lucru in Exod 20:11, ca si completare a poruncii. Pentru evrei, aceasta zi de Sabat avea trei intelesuri: Il celebrau in acea zi pe Creatorul lor (Geneza 2:2, 3), pe Salvatorul (Deuteronom 5:15), cel care i-a scos din robia egipteana si Legamantul (Exod 31:16) pe care Dumnezeu l-a incheiat cu ei. Porunca era valabila pentru toti si era parte a Legii. Cine nu se supunea platea. Ulterior, evreii “dezvolta” conceptul, ajungand sa cada in extrema de a avea sute de porunci aditionale, ca si cum cea data de Dumnezeu n-ar fi fost suficient de clara.

Noul Testament si Isus Cristos aduc o noua dimensiune Legii si implicit poruncilor. Litera Legii este inlocuita de Spiritul ei, de Har. De aici, multitudinea de exemple din Evanghelii in care Domnul Isus si ucenicii “incalcau” Sabatul iscand reactii vehemente in comunitatea iudeilor care “cautau au inceput sa-L urmareasca pe Isus si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri in ziua Sabatului”. (Marcu 1:21-23; Ioan 5:9,18)

Hai sa luam doar un singur exemplu din viata lui Isus sa vedem daca a respectat sau nu Sabatul si in ce fel.In Ioan 5 apare intamplarea cu omul paralizat, caruia Isus, dupa ce il vindeca, ii porunceste sa-si ia patul si sa umble. Toate acestea se intamplau intr-o zi de Sabat. Mai mult, Domnul Isus, in mod deliberat, alege sa face diverse “munci” in zile de Sabat. Observati ce raspuns le da fariseilor: “Tatal meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea, lucrez.” “Tocmai de aceea – cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, printre altele pentru ca dezlega ziua Sabatului.”

In Predica de pe Munte, Isus ne da si clarificarea. El muta accentul de pe litera legii, de pe porunci, pe spiritul legii, pe principiile care stau in spatele poruncilor. “Sa nu-ti faci chip cioplit” nu se mai aplica ad literam in ziua de azi, dar principiul este la fel de valabil. In acelasi fel, nu regulile Sabatului sunt importante, ci principiul din spatele poruncii, excluderea preocuparilor cotidiene cu scopul de a te odihni si de a medita la lucrarea Celui Prea Inalt.

Asemeni unui automobil, fiecare crestin este chemat ca o data pe saptamana sa-si opreasca motoarele, si sa isi controleze nivelul de spiritualitate: Cum sunt eu in relatia mea cu Dumnezeu?

Doi taietori de lemne au facut un concurs: care dintre ei va taia mai multe lemne intr-o zi. Amandoi au inceput la o ora fixa si au terminat tot la o ora fixa. Primul dintre ei ai in ceput in forta: taia si iar taia, fara intrerupere. Cel de-al doilea, la fiecare cateva minute se oprea, se aseza pe un butuc si tinea securea in mana. Dupa cateva minute se intorcea si isi continua lucrul. La apusul soarelui, comisia s-a intrunit, si evaluand munca celor doi, a dat castig de cauza celui de-al doilea taietor. Vazand una ca asta primul a sarit nemultumit: N-am inteles, cum se poate ca tu sa fi taiat mai multe lemne decat mine? De fiecare data cand ma uitam la tine tu stateai pe butuc, tineai securea in mana si te odihneai! Cel de-al doilea taietor i-a raspuns: Ai dreptate, imi refaceam atat fortele cat si securea. Cat timp eu stateam pe butuc, ma si relaxam, dar in acelasi timp imi si ascuteam securea!

Cand noi respectam principiu sabatic, nu numai ca ne relaxam, dar ne si refacem in acelasi timp. Combinand odihna cu inchinarea, nu numai ca implinim porunca lui Dumnezeu, dar implinim mai ales acea lege data de Creatorul vietii in manualul de intrebuintare, lege prin care vom trai bine, atat fizic cat si spiritual.

Intrebari de discutie:

1. Care zi este cea potrivita pentru tinerea Sabatului si de ce? Cititi Romani 14:5-6.
2. Poate Sabatul sa fie o povara? Cand si de ce?
3. Ce se intampla atunci cand unul din cele doua elemente ale principiului Sabatic – odihna si sfintirea – sunt “respectate excesiv”, unul in detrimentul celuilalt? Cum putem mentine in echilibru intre cele doua?